David Bohm. Un om în afara locului - Fizica cuantică, ordinea implicită, universul holografic și toate ideile unui om de știință filosof și umanist. #878149

În panorama fizicii și filosofiei secolului XX, David Bohm apare ca o figură marcantă, capabilă să depășească granițele dintre știință și spiritualitate. Ideile sale privind ordinea implicită și holografia nu numai că au influențat domeniul fizicii cuantice, dar au deschis și noi căi pentru gândirea filosofică contemporană.
Bohm s-a născut în 1917 în Wilkes-Barre, Pennsylvania, într-o familie de origine evreiască. Crescând într-o epocă marcată de conflicte globale și turbulențe politice - gândiți-vă la Marea Depresiune și la cel de-al Doilea Război Mondial - tânărul Bohm a dezvoltat o curiozitate insațiabilă pentru lumea din jurul său. A obținut un doctorat sub îndrumarea lui Robert Oppenheimer la Universitatea din Berkeley.
Revoluția științifică care a caracterizat fizica cuantică în anii 1930 și 1940 a văzut înflorirea teoriilor care contestau intuiția umană. Cu toate acestea, în timp ce mulți fizicieni se dedicau structurilor matematice complicate, Bohm s-a concentrat asupra unei idei simple, dar profunde: cea a unei "ordini implicite". Spre deosebire de "ordinea explicită", care reprezintă realitatea manifestă, observabilă, ordinea implicită se referă la un nivel mai profund al realității, un fel de ordine subiacentă care conectează tot ceea ce există.
Această idee este similară conceptelor străvechi din tradițiile filosofice și spirituale, cum ar fi Tao din taoism sau Advaita Vedanta din hinduism, sugerând un fel de unitate fundamentală între toate lucrurile. Bohm a susținut că percepția noastră asupra realității este limitată și că știința ar trebui să caute să exploreze dimensiunile ascunse pentru a ajunge la o înțelegere mai completă a universului.
Bohm nu a elaborat doar teorii științifice; dorința sa de dialog deschis și sincer l-a determinat să colaboreze cu personalități precum filosoful Jiddu Krishnamurti, cu care a avut un schimb intelectual lung și fructuos.
Una dintre cele mai memorabile fraze ale lui Bohm rămâne:
"Viziunea noastră asupra lumii este perturbată de fragmentarea dintre lucruri și dintre noi și ceea ce observăm".
Această afirmație sintetizează perfect convingerea sa că, pentru a înțelege cu adevărat realitatea, este necesar să se adopte o abordare integrativă și holistică.
Deși Bohm era adânc înrădăcinat în știință, viziunea sa depășea cu mult limitele laboratorului. În "The Wholeness and the Implicate Order", una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale, publicată pentru prima dată în 1980, Bohm și-a expus ideile privind ordinea implicită și natura realității. În această carte el scrie:
"Holograma este un exemplu al modului în care fiecare parte conține întregul. Fiecare informație este implicată în fiecare parte, iar părțile depind unele de altele".
Viața și opera lui David Bohm ne invită să explorăm nu numai legile fizicii, ci și legăturile mai profunde dintre știință, filosofie și spiritualitate.
Definițiile "epigrafice" ale călătoriei sale umane ar putea fi rezumate în acești termeni:
Un gânditor dincolo de limite: Bohm a explorat ceea ce se află dincolo de frontierele acceptate ale științei, pătrunzând în domeniul filosofiei și metafizicii.
Fizicianul integrității: credea într-o viziune holistică a universului, în care totul este interconectat, așa cum se exprimă în teoria sa a ordinii implicite.
Un rebel al științei: ideile sale, adesea în dezacord cu gândirea dominantă a timpului său, reflectau un spirit independent și inovator.
Un căutător al unității fundamentale: Bohm și-a propus să descopere unitatea ascunsă care stă la baza lumii fenomenale.
Un pionier al dialogului și al unui nou umanism: Bohm nu a fost doar un om de știință, ci a promovat "dialogul bohmian" ca metodă de depășire a barierelor de comunicare și a gândirii fragmentate.
Aceste scurte definiții reprezintă o sinteză a caracterului său intelectual și uman, distins prin căutarea constantă a unei realități profunde și unificate, atât în fizică, cât și în gândire.
Definiția din titlu (om nelalocul lui) este menită să rezume toate aceste caracteristici, dar ar fi fost posibil să se folosească adjective precum: nealiniat, incomod, eretic, idealist, vizionar, onest intelectual.