Dincolo de sfârșit. Ipoteze științifice privind nemurirea. De la suflet la conștiința cuantică. - Călătorie prin teoriile lui Henry Stapp, Roger Penrose, David Bohm, Giulio Tononi, Federico Faggin și mulți alții. #850262

De-a lungul timpului, omenirea a pus sub semnul întrebării natura fenomenului cunoscut în mod obișnuit sub numele de "moarte" și posibilitatea existenței dincolo de viața terestră. Această carte ne invită să explorăm profunzimea acestor întrebări străvechi prin prisma metafizicii aplicate științei moderne, pentru o înțelegere a esenței și naturii spiritului uman.
Înainte de apariția fizicii cuantice, lumea fenomenelor invizibile, situate dincolo de înțelegerea umană, era în mod tradițional rezervată metafizicii, o disciplină filosofică care se ocupă de problemele ontologice și transcendentale. Vechea distincție între ceea ce este material și ceea ce este spiritual era netă. Fizica era axată pe studiul fenomenelor fizice și măsurabile, în timp ce metafizica se ocupa de chestiuni metafizice, precum esența sufletului, natura conștiinței și viața după trecere.
Cu toate acestea, odată cu revoluția fizicii cuantice de la începutul secolului al XX-lea, însăși fundațiile realității au fost zdruncinate. Experimentele la nivel subatomic au evidențiat un comportament al materiei complet diferit de cel prezis de legile fizicii clasice. Au fost introduse concepte precum superpoziția cuantică, întrepătrunderea și dualitatea undă-particulă. Aceste fenomene sunt evazive, nu pot fi observate direct și pun la îndoială concepția noastră tradițională despre realitatea obiectivă, deterministă.
În acest context, ceea ce odată aparținea domeniului metafizicii, cum ar fi natura conștiinței umane sau nemurirea sufletului, devine treptat un obiect de studiu pentru fizica teoretică.
Unii cercetători pionieri încearcă să dezvolte modele fizice care pot explica fenomene aparent non-fizice, dar care sunt strâns legate de experiența noastră umană.
De exemplu, conștiința este văzută din ce în ce mai mult ca un fenomen emergent legat de complexitatea creierului și de interacțiunile sale la nivel cuantic. În mod similar, unele teorii postulează existența unor dimensiuni în spațiu-timp care ar putea permite existența unor realități nemateriale, deschizând ușa ipotezelor privind nemurirea sufletului sau posibilitatea existențelor dincolo de pasajul fizic.
În cele din urmă, fuziunea dintre fizica cuantică și întrebările existențiale străvechi, cum ar fi conștiința, sufletul și viața după moarte, reprezintă o frontieră fascinantă și controversată în cercetarea științifică contemporană. Această abordare interdisciplinară redefinește granițele dintre știință și spiritualitate, contestând concepțiile noastre tradiționale despre realitate și deschizând noi perspective asupra naturii universului și a ființei umane.
Această carte nu se întreabă dacă există o supraviețuire a sufletului (sau a conștiinței) după tranziție, ci ia de bună o transformare care păstrează identitatea psihologică neschimbată. Întrebarea la care cartea încearcă să răspundă folosind cunoștințele științifice actuale și opiniile celor mai renumiți fizicieni teoreticieni vizează înțelegerea formei în care are loc această transformare.
Evident, sufletul, sau conștiința cuantică, supraviețuiește ca "informație" după trecere. O speculație teoretică foarte avansată se întreabă dacă, în viitor, ar putea fi disponibile instrumente științifice capabile să decodifice această informație sau chiar să converseze cu ea. În cele din urmă, fuziunea dintre fizica cuantică și întrebări existențiale străvechi precum conștiința, sufletul și viața după trecere reprezintă o frontieră fascinantă și controversată în cercetarea științifică contemporană.